Marțea cea Mare

„Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte. Căci cele fără minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn. Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui! Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor. Şi cele fără minte au zis către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis. Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi. Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului.” – Matei 25, 1:13

Poate ar trebui ca fiecare dintre noi să înceapă această zi cu întrebările: „Ce fel de fecioară sunt eu? Sunt pregătit/ă, în orice clipă pentru întâlnirea cu Dumnezeu? Am ținut flacăra credinței aprinsă pe tot parcursul vieții?” pentru că și această zi este un îndemn către introspecție, o analiză a gândurilor dar mai ales a faptelor noastre. Gândul bun dacă nu este pus în practică este lipsit de valoare.

Alegerea fecioarelor este punctul de plecare în viața creștinilor. De la neprihănirea sufletului, de acolo se pornește. Apoi, fiecare alege dacă vrea să fie creștin doar cu numele sau și cu viața, cu trăirile sufletului.

Poate fiecare dintre noi aude la un moment dat chemarea lăuntrică „Ieși în întâmpinarea Mirelui!”, pentru că este o chemare adresată nouă tuturor – ca în pildă unde toate cele zece fecioare sunt invitate și toate se ridică, toate răspund însă nu toate fac alegerea profundă. Căci până la urmă, această zi despre asta este, despre alegerile pe care le facem în taină în inimile noastre: alegem să strângem untdelemn prin credință și fapte bune sau să așteptăm ultima clipă pentru asta, alegem să veghem sau să dormim, alegem să ne îngrijim sufletul sau să tânjim după cele trecătoare, alegem să ne înmulțim virtuțile sau să accentuăm defectele, alegem să iertăm sau să ne răzbunăm, să rămânem în credință sau cu părerile lumii….Și lista e lungă, și poate nu întotdeauna facem alegerile cele mai potrivite dar importantă este căința și perseverența, untdelemnul pregătit ca rezervă.

Alegerea fecioarelor înțelepte și a celor nechibzuite, este cea a fiecărui suflet în fiecare zi, este viața fără fond sau viața plină de trăiri intense în iubire, în credință, este pregătirea pentru clipa finală, neașteptată, ireversibilă.

Să ne rugăm așadar pentru flacăra răbdării, pacea pocăinței, lumina credinței și darul smereniei…