Miercurea cea Mare

 „Mai bine un pacatos smerit decat un drept mandru”.

„În vremea aceea, fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preț, și l-a turnat pe capul Lui pe când ședea la masă. Și văzând ucenicii, s-au mâniat și au zis: De ce risipa aceasta? Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor. Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceți supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea față de Mine. Căci pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna; că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea. Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce-a făcut ea, spre pomenirea ei. Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei, a zis: Ce voiți să-mi dați, și eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginți. Și, de atunci, căuta un prilej ca să-L dea în mâinile lor.” –
Matei 26, 6-16

Această zi ne pune în antiteză două persoane, două atitudini diametral opuse, cea a iubirii jertfelnice și a trădării din interes dar și două transformări: femeia păcătoasă care prin dragostea, pocăința și smerenia sa dobândește iertarea și viața veșnică și Iuda, a ucenicul credincios care pentru treizeci de arginți își trădează Învățătorul, pedepsindu-se singur, prin sinucidere la pedeapsa cea veșnică.

Ambele transformări au ca principal motiv sau ca temă centrală, banii. Femeia cea păcătoasă îi irosește prin folosirea mirului aflat într-un vas de alabastru (se consideră că era un parfum foarte scump) pe care-l toarnă pe capul lui Iisus și Iuda mânat de ambiție, cu siguranță și de invidie, cere un preț pentru cel alături de care trăise ani de zile. Ambele gesturi sunt conștiente: femeia păcătoasă consideră că nimic nu este mai de preț ca salvarea sufletului iar Iuda alege conștient interesul material în detrimentul adevărului și al iubirii devenind astfel un simbol al îndepărtării omului pentru care primează materialul, de Dumnezeu.

Este o altă zi despre alegeri, despre contraste interioare: trădare și iubire, păcat și iertare, vanitate și smerenie.

Noi cine alegem să fim în fiecare zi: Iuda sau femeia păcătoasă?