Cărțile…

Cele mai bune „prietene” ale mele în adolescență, au fost cărțile. La liceu, stăteam la internat și mama nu prea avea timp să mă viziteze așa că, îmi dădea câțiva bănuți să am de prăjituri, spunea ea, dar eu îi cheltuiam pe altceva. Plecam de acasă la începutul fiecărui trimestru, cu o valiză în care „aruncam câteva hăinuțe și mă întorceam cu una plină de cărți. Cu ele îmi petreceam vacanțele și cu ele îmi alungam neliniștile nopților. Cărțile mi-au îmbogățit mintea și sufletul, m-au învățat să visez cu ochii deschiși, să-mi imaginez destine și destinații, m-au făcut să călătoresc prin toată Europa, chiar și-n America, să explorez toate curțile regilor și reginelor, să străbat străzile Parisului și să mă odihnesc sub cupola lui „Emmanuel”, cel mai mare clopot al Catedralei Notre-Dame. Sigur că și prin Londra am hoinărit alături de Marchizul de Rio-Santo ca să-i aflu misterele, apoi am plecat către Japonia deghizată într-un marinar englez John Blackthorne să descopăr tainele samurailor sau farmecul gheișelor și desigur, nu puteam să ocolesc Rusia unde m-am plimbat prin Palatul de iarnă din Sankt Petersburg și am aflat secretele Romanovilor. Cu ajutorul cărților am străbătut lumea în lung și-n lat; gândul meu nu știa de frontiere, nu se oprea la nicio graniță. Se cuvine dar să le omagiez în fiecare zi și în special azi pentru că este ziua lor, a cărților.

Ziua de 23 aprilie marchează trecerea în neființă a doi titani ai literaturii universale: William Shakespeare și Miguel de Cervantes, precum și a altor scriitori: scriitorul peruan Inca Garcilaso de la Vega (1616), poetul englez William Wordsworth (1850), scriitorul francez Jules Barbey d’Aurevilly (1889) și poetul englez Rupert Brooke (1915).
Din acest motiv, începând cu anul 1995, pe 23 aprilie se sărbătorește Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor, organizată de UNESCO în scopul promovării lecturii.

Și ca o completare, tot astăzi, în România, se sărbătoresc bibliotecarii, un omagiu adus muncii lor migăloase și rolului de îndrumători culturali de-a lungul timpului. Să nu uităm că în antichitate, bibliotecile, precum cea din Alexandria, erau văzute ca Centre Universitare. Conrad Gessner, Gabriel Naudé, John Dury și Gottfried Leibniz, au fost primii care au contribuit la crearea unui catalog ce conținea toate cărțile tipărite și au promovat valorile și calitățile necesare profesiei de bibliotecar.

Așadar „La mulți ani!” cărților, tuturor scriitorilor care-și aduc contribuția într-un fel sau altul la îmbogățirea spirituală a acestei lumi și nu în ultimul rând, bibliotecarilor.

„Un cititor trăieşte o mie de vieţi. Cel care nu citeşte niciodată trăieşte una singură”, – George Martin.
„Nu trebuie să arzi cărți pentru a distruge o cultură. Trebuie doar să-i faci pe oameni să nu le mai citească” – Ray Bradbury.

“Fiecare bibliotecar este, într-o oarecare măsură, un arhitect. Acesta îşi construieşte colecţia sub forma unui labirint în interiorul căruia cititorul trebuie să îşi croiască un drum, să se descopere pe sine însuşi şi să trăiască”. Michel Melot