Treceri…

Nu pot să nu mă întreb uneori ce fire invizibile ne leagă de oameni care apar de nicăieri și pleacă spre nicăieri. Oameni care se opresc pentru o clipă lângă tine și au atâta putere asupra ta încât îți deviază cursul vieții. Întâlniri karmice? Posibil.

Știu că toate au un rost, că tot ce trăim este efect sau cauză dar cât de dificil este adesea să înțelegem cu adevărat care este acel rost! Poate că unele suflete ne sunt ca niște oglinzi, poate că scopul lor este să ne arate exact așa cum nu vrem să fim, să descătușeze trăiri pe care de prea mult timp le-am uitat sau să scoată la lumină ceea ce nu este autentic în viața noastră. De unele ne simțim atrași, fără explicație, ca spre un magnet și chiar dacă știm că lângă ele nu ne este ușor, nu putem rezista „chemării” pentru că sunt suflete care scot la suprafață emoții adânc îngropate, dorințe pe care nu am avut curajul să le acceptăm pînă acum, ne obligă să fim vii. Probabil că sunt doar în trecere, că rolul lor este doar să ne trezească, să ne transforme și odată misiunea îndeplinită, să dispară fără urmă. Sigur că le vom simțim lipsa pentru că acea „răvășire” zilnică devenise obișnuință dar ne resemnăm și înțelegem că trebuie să fim recunoscători pentru aceste treceri care ne-au schimbat destinul.