Iau gândurile dintr-un loc și le pun în altul. Nu le pot înlocui, nu mai am altele, decât cele care-au fost. Apoi pun puncte de suspensie deși nu există o continuare subînțeleasă. Și dacă există dureri? Le mai transform în gând? Unele nu mi le spun nici măcar mie. Le ascund bine în vreun cotlon al sufletului de teamă că cineva le-ar putea descifra înțelesul. Unele dureri sunt doar ale mele. Mă definesc, mă deosebesc de ceilalți…
Știu, pot alege să zâmbesc, să grăbesc ziua cu doruri neînțelese, să las imaginația să picteze pânzele sufletului în culorile iubirii. Și apoi?
Să iert? Pe cine? Pe mine ar trebui să mă iert pentru tot ce n-am știut să fac la timp.
Descoperă mai multe la La mine în suflet
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
La mine în suflet 
Nu cred ca exista cineva care sa nu aiba regrete, dureri sau acele ganduri despre care povesti.
Mergem mai departe…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ai să fii surprins cum am fost și eu dar au fost persoane pe care le-am întrebat dacă au regrete și au răspuns că nu. Dacă au mințit sau au spus adevărul nu am de unde să știu însă cred că se pot numi cu adevărat fericite…Noi, restul, așa cum spui, mergem înainte.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Regretele astea-s cu două tăișuri: regret că da ori că nu…? De cînd le-am descoperit dualitatea, am scăpat de ele 😁 Asta nu-nseamnă că debordez de fericire, ci doar că… asta a fost :)
Pe femeia din clip am descoperit-o întîmplător pe fb acum foarte puțin timp – mi-o tot scotea în cale. Cîntă superb.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai dreptate. În general și eu am scăpat de ele, adică așa cum spui, viața merge înainte dar există momente când revin. Anumite situații, anumiți oameni, le scot la suprafață. La Tania Turtureanu am fost la concert. Într-adevăr a fost superb.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
👍
ApreciazăApreciat de 1 persoană