Sânziene

La câteva zile după solstițiul de vară, mai exact în noaptea de 23 spre 24 iunie, în multe zone din România se celebrează sărbătoarea Sânzienelor, cu origini în cultul solar existent și la daci ca și la alte popoare, exprimat prin ritualuri de fertilitate și mulțumire pentru roadele pământului. Ulterior, după încreștinarea populației, sărbătoarea a fost asimilată în calendarul religios, fiind suprapusă în cultul ortodox, pe sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și astfel, celebrarea ei s-a transformat într-un amestec de practici magico-rituale și elemente religioase.

Se presupune că numele de Sânzienele provine de la Sancta Diana (zeitate romană a pădurilor și a lunii) și că acestea erau inițial, divinități agrare, protectoare ale câmpurilor și ale vieții. În tradiția populară dansul Sânzienelor, în plină noapte, simbolizează echilibrul dintre om și natură. În unele zone, florile de Sânziene sunt puse la porți, uși, ferestre pentru a proteja gospodăriile de duhurile rele.

În literatura română, reprezentativ este romanul lui Mircea Eliade „Nopți de Sânziene”. Folosind simbolistica acestei sărbători, scriitorul explorează tema fantasticului, al călătoriei către lumea interioară, a oscilației între material și sacru, între viață și moarte.

„ Suntem păcăliţi; ni se spune că a mai trecut o jumătate de oră, sau că e şase – ca şi cum asta ar avea vreo importanţă. Important e faptul că Timpul nostru, aşa zis al Vieţii, e un Timp al Morţii.” – Mircea Eliade

Tot astăzi, sărbătorim și ia, bluza tradițională românească, purtată cu demnitate de-a lungul timpului cunoscută și transmisă din generație în generație, de la mamă la fiică, iar în ultimul timp, mai mult de la bunică la nepoată. Fiecare simbol cusut cu migală, spune o poveste despre soare, viață, iubire, destin.

A fost un timp uitată dar astăzi a revenit la modă fiind purtată la evenimente culturale, festivaluri, duminicile la biserică și uneori chiar și la proteste, devenind un simbol al identității românești, feminine și universale așa cum a fost de fapt, dintotdeauna. Istoria ei se extinde de la Columna lui Traian până la colecțiile contemporane ale unor creatori de modă români și internaționali precum: Yves Saint Laurent, Philippe Guilet.

Numeroși artiști români precum Nicolae Grigorescu, Ion Theodorescu-Sion și Cecilia Cuțescu-Storck dar și internaționali – Henri Matisse – „La Blouse Roumaine” (1940), -au imortalizat ia în tablourile lor, semn că ea nu este doar o piesă vestimentară oarecare ci și o formă de comunicare vizuală și spirituală.

Din 2013 ziua de 24 iunie a devenit Ziua Universală a iei iar din 2022 UNESCO a înscris cămașa cusută cu fir în diverse culori, pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității.