Gând de Duminică

Ochiul vede, sufletul simte, trupul suportă consecințele. Modul în care ne raportăm la exterior afectează lumea noastră interioară, ceea ce alegem să vedem ne transformă în ceea ce suntem. Dacă ne lăsăm stăpâniți de grijile vieții și trăim preocupați de nevoile trupului, uităm cu desăvârșire de hrana sufletului, de evoluția noastră spirituală.
„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu” – versetul acesta din Evanghelia de astăzi ( Matei 6, 22-33 ) , nu este altceva decât o chemare la o căutare conștientă a binelui, adevărului și dreptății, la o așezare a eu-lui nostru într-o ordine firească: credința și speranța, binele, dragostea, iertarea și abia apoi toate celelalte care fac parte din viața noastră zilnică. Iisus nu ne cere să renunțăm la nevoile noastre ci să nu facem din ele priorități, să nu le lăsăm să ne domine pentru că atunci vom uita esențialul și pentru că nu ne putem închina la doi stăpâni – Dumnezeu și Mamona („mamona este un cuvânt sirian, care înseamnă bogăție, vistierie cu bani câștigați în mod necinstit”). A căuta mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, înseamnă poate a renunța la orgolii, a ne ruga, a ierta, a răspunde la rău cu bine, înseamnă ca alegerile pe care le facem în fiecare clipă, să fie cele care să ne aducă lumina și nu întunericul. Și poate că a „căuta Împărăția lui Dumnezeu” înseamnă să ne întrebăm în fiecare zi: „ Cum ar trebui să trăiesc astăzi pentru ca pacea să-mi inunde sufletul și pentru ca cei din jur să se bucure de prezenta mea?”