Tot ce simt astăzi

Tot ce-am vrut să fiu a fost iluzie pentru că n-am știu să merg până la capăt. Tot ce sunt e o clepsidră prin care mi se scurg anii, trăirile, viața în toată „splendoarea” ei. Tot ce-am trăit fără rost, s-a făcut umbră și mă urmărește pretutindeni. Tot ce-am făcut înțelept, s-a făcut lumină înăuntrul meu și tocmai aceasta îmi doresc să fie văzută. Tot ce-am simțit a fost fior și cântec interior, uneori lacrimă, alteori zâmbet , uneori speranță, alteori deznădejde. Tot ce simt este insistența unui gând care-mi alungă adesea somnul și dezamăgirea.

Depresivă ar spune unii…Posibil, dar e atât de ușor să punem etichete, să categorisim, să provocăm durere! Greu este, să fim conștienți de neputințele noastre, de greșeli, de limitele pe care le avem. Și mai greu este să fim atenți la nevoile celuilalt, să le fim umăr în momentele în care ar vrea să se sprijine, să le fim zâmbete când le plâng sufletele, să avem grijă de ei, cu atenție la detalii, la circumstanțe.

,,Iscodim unul păcatele celuilalt nu pentru ca să plângem pentru el, ci ca să-l clevetim, nu pentru ca să-l vindecăm, ci ca să-i adăugăm și alte răni și pentru ca rănile aproapelui să le facem o justificare a propriilor noastre răutăți”. Sfântul Grigore Teologul

„Un pom este cunoscut prin fructele sale; un om, prin faptele sale. O faptă bună nu este niciodată pierdută; cine seamănă bunăvoinţa, culege prietenie, iar cine plantează bunătate, adună dragoste” – Sfântul Vasile.

„Rugăciunea nu este o cerere. Ea este dorul unui suflet. E recunoaşterea zilnică a propriei slăbiciuni. Este mai bine să ai o inimă fără cuvinte, decât cuvinte fără inimă.” – Mahatma Gandhi