Între pământ și cer

Un oraș boem cu străzi pietruite, clădiri cu „ochi”, cafenele cu aer interbelic din centrul vechi sau intime, ascunse prin ganguri, localnici și turiști colindând străzile înguste, construcții vechi și moderne.

Un băiețel de opt ani îi dăruiește unei fetițe de aceeași vârstă un șnur cu o inimioară. Doi bătrâni îmbrăcați modern merg ținându-se de mână. Dragostea nu are vârstă. Pătrunde și-n inimile mici și-n cele mari…

Artiști, turiști, visători, iubitori de frumos, curioși sau simpli trecători, toți se regăsesc în aerul melancolic și liniștit al Sibiului.

Într-o altă zonă, în județul Alba, între cer și pământ, giganții tăcuți din piatră ai munților Trascău, chei adânci, păduri dese și răcoroase, sate tradiționale și mai ales o liniște care te invită la meditație, la introspecție.

Fotografii: arhivă personală

În astfel de locuri mă simt mai aproape de Dumnezeu și o stare de bine, greu de descris în cuvinte, îmi cuprinde sufletul.

Oamenii dezamăgesc. El nu…


Descoperă mai multe la La mine în suflet

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

6 comentarii la „Între pământ și cer”

    1. 😂 Cine nu are pitici pe creier! Dacă te referi la cea la cornet, la mașină, tradițională, mai există. Am si mâncat dar tot nu mai are gustul de altădată. Există o mulțime de tonete cu înghețată „de lux” cu tot felul de bomboane, siropuri și alte minuni și înghețată tradițională la dozator. Prima înghețată de felul ăsta am mâncat-o în Iași pe Podul Roșu și era de zmeură. Parcă și acum îi simt gustul

      Apreciat de 1 persoană

Răspunde-i lui Oana Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.