FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE FOLCLOR DIN AIUD

Desfășurat în perioada 6 – 10 august, FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE FOLCLOR ediția XIII, a adus orașului Aiud, bucurie, culoare, diversitate, tradiție, pasiune și folclor autentic.
Prima seară a festivalului a început cu spectacolul aniversar al Ansamblului de dansuri populare „Doina Aiudului” care anul acesta a împlinit 25 de ani de activitate, fiind continuatorul tradiției artistice a ansamblului „Doina Mureșului”, constituit în 1975. Sub coordonarea d-nului Nicolae Moldovan, „Doina Aiudului” este ambasadorul folclorului românesc, fiind prezent pe mai toate scenele Europei cu dansuri din toate zonele tării.
În următoarele seri programele artistice au cuprins: paradă a porturilor populare din toate cele 9 țări participante, spectacole de muzică populară cu artiști din Bosnia și Herțegovina, Cipru, Grecia, Columbia și România, iar încheierea s-a realizat prin spectacolul de gală al tuturor ansamblurilor participante și focuri de artificii.
Pe mine, spectacolul, m-a impresionat prin diversitatea, exuberanța și talentul de care au dat dovadă toți cei prezenți pe scenă dar, ca și în alte ocazii am fost dezamăgită de atitudinea publicului. Mi s-a părut de-a dreptul rușinos, că de fiecare dată când a urcat pe scenă, prezentatoarea a fost nevoită să facă apel la „aplauzele” celor prezenți acolo care păreau aduși cu „arcanul” să se bucure de clipele magice pe care le trăiau, obligați la fericire. Mulți dintre cei care constituiau ansamblurile de dansuri, erau tineri plini de entuziasm care aveau nevoie de încurajare și de confirmare a valorii lor. Și de unde puteau obține toate acestea decât de la public. Pentru mare parte dintre artiști, satisfacția nu vine neapărat de la premii ci de la cei pentru care urcă pe scenă, de la cei care privesc. Însă noi, românii, suntem un izvor de sarcasm și ironii folosite aproape în orice împrejurare dar am pierdut undeva pe parcursul acesta „democratic”, bucuria aceea sinceră, care emoționează, unește și dă strălucire momentului. Nu mai avem chef nici de aplauze, nici de alte manifestări. Stăm și privim impasibili la munca unor persoane care se străduiesc să ne aducă voie bună în sufletele noastre amorțite. Acei tineri veniți din toate colțurile lumii, nu sunt vinovați nici de creșterea taxelor și a impozitelor, nici de nerealizările edililor locali. Ei reprezintă bucuria de a trăi, de a fi prezent, acolo, în acel moment. Și totuși, în ciuda atitudinii destul de reci a spectatorilor, schimbând câteva cuvinte cu cei din ansamblurile din Mexic și Columbia, aceștia au lăudat primirea, felul cum au fost tratați dar au specificat că suntem un popor un pic mai rezervat.
Poate că ar fi bine să revizuim cumva, această atitudine glacială și să dăm artiștilor ceea ce merită: apreciere sinceră pentru munca lor.