Oameni singuri

Îi vezi peste tot și totuși, de cele mai multe ori nu îi observi sau chiar dacă îți atrag privirea în vreun fel, nu ai de unde să știi că mersul lor șovăielnic, cu privirea ațintită către ceilalți, înseamnă de fapt o chemare. Oamenii sunt singuri…

Unii au ales singurătatea și au făcut din ea o cetate interioară în care adesea se ascund de „zgomotele” lumii. Acolo, printre gânduri și amintiri, își regăsesc echilibrul pe care prezența altora l-ar tulbura. De cele mai multe ori, aceștia folosesc solitudinea ca pe un spațiu al creației și al libertății spirituale.

Pentru alții însă, singurătatea este o povară care le-a fost pusă în cârcă fără să fie întrebați dacă o acceptă sau nu. Aceștia sunt cei care, din diferite motive, au fost uitați de colegi, de prieteni, de familie. Sunt cei care mereu așteaptă întoarcerea cuiva și care trăiesc cu o permanentă lipsă de înțelegere, de ascultare, de iubire…Poate tocmai de aceea, dacă printr-o minune, întâlnesc pe cineva care le întoarce privirea, se dăruiesc fără rezerve, cu toată dragostea care le-a mai rămas în suflete…Ei știu să prețuiască prezența pentru că prea mult au trăit cu absența…

Pe oamenii aceștia mi-aș dori să-i strâng în brațe uneori.

Oamenii singuri sunt ca niște ferestre întunecate care stau mereu deschise…

Descoperă mai multe la La mine în suflet

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

12 comentarii la „Oameni singuri”

  1. Eu nu sunt chair atat de darnic cu energia mea, atunci cand ii intalnesc pe cei din a 2-a categ. Eu zic ca daca te uiti mai atent, o sa vezi ca nu se uita dupa toti oamenii, ci numai dupa aceia care ar putea sa le ofere ceva energie. Ei nu sufera de singuratate, ci sufera de lipsa „rezervoarelor de energie”, pe care sa le goleasca, putin cate putin.

    Daca pt tine e ok si te simti ok dupa intalnirea cu ei, mergi inainte….

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

      2. Am citit și eu despre toate acestea, ca informație dar eu cred că nu trebuie să renunțăm la, lanțul gândului bun și a faptei bune, sau al îmbrățișărilor…Am grijă să nu stau în preajma oamenilor care-mi sunt potrivnici.

        Apreciat de 1 persoană

  3. Cred ca singuratatea, daca nu are o cauza medicala, poate fi o alegere, un efect al noilor tehnologii, sau frica de alti oameni, din diferite motive.
    Insa in prezentul nostru, cred ca singuratatea este cumva provocata prin tot ceea ce vedem in media. Din momentul in care oamenii se feresc de a fi in colectivitate, de a se conecta cu prietenii, incepe sa fie deja o problema, pentru ca noi suntem fiinte sociale.
    Cred ca nu putem generaliza, doar sa ne dam seama daca rezonam sau nu cu cineva si sa facem noi primul pas, eventual.
    Doar o parere.
    Toate cele bune, in noua saptamana, draga Magda!❤️😘

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

    1. Mulțumesc Suzana pentru gândul tău! De cele mai multe ori este așa cum spui tu dar există și situații în care singurătatea este, într-un fel impusă de împrejurări și mă refer aici în special la părinții rămași singuri prin satele . Întotdeauna mă bucur că „treci” pe aici, respect și apreciez opinia Ta. Numai bine și ție în această săptămână” Te îmbrățișez!

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

      1. De fiecare data cand aud de parinti, bunici ramasi singuri pe aici, imi vine sa redau ‘banda’ inapoi, acum mai multi ani in urma, cand un nene, pe o scena, ne invita teatral sa plecam, ca e dreptul nostru sa mergem unde ne este bine. Dupa parerea mea asta a fost cel mai malefic plan pentru tara noastra. Totusi am constatat, ca atunci cand singura tinta este cea financiara, finalul nu are cum sa fie bun. Mereu exista solutii, daca vrei sa te gandesti la ele si nu doar abandonul, fie el si temporar.
        Acum insa nu prea se mai poate repara tot ceea ce s-a distrus. Mi se pare infricosator ca tot ceea ce au realizat parintii si bunicii nostri s-a facut praf si pulbere. Si ca toate deciziile care se iau, nu fac decat sa amplifice limitarea libertatilor noastre.

        Imbratisari si ganduri bune, draga Magda!❤️😘

        Apreciat de 1 persoană

      2. Adevărat Suzana. Plecările acestea au făcut rău părinților, bunicilor, copiilor rămași singuri (sunt cutremurătoare unele mărturii) și întregii societăți. Inclusiv pentru cei plecați nu știu dacă banii compensează toate pierderile: pierzi evenimente importante din familie, pierzi relații de prietenie, pierzi niște oportunități pe care nu le poți avea în altă parte, pierzi etapele de evoluție ale societății, nepoții (de la frați, surori) nu te cunosc și uneori suferi de dor, de singurătate, de greu…Îmbrățișări și de la mine.

        Apreciat de 1 persoană

Răspunde-i lui Magda Magdi Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.