Sunt oameni…

Sunt oameni pe care-i iubești fără să știi de ce. Sunt ca o lumină pe care o urmărești pe drumul vieții, un ghid către popasuri în care găsești daruri surprinzătoare. Oameni pe care-i întâlnești întâmplător, care apar atunci când ești la o răscruce sau într-un moment de singurătate și care după puțin timp, devin parte din povestea ta. Sunt „mentorii”, cei care-ți schimbă direcția, care-ți dau curajul de a explora alte caracteristici ale personalității tale, care-ți scot în evidență calitățile de care până atunci nu erai conștient că le ai. Sunt cei care te ceartă, care te critică, dar care te îndeamnă să faci lucruri pe care nu le-ai mai făcut, să te dezvolți, să renunți la inhibiții și la tot felul de idei preconcepute, să fii tu însuți într-o lume plină de tipare și de cerințe sociale. Sunt cei care te determină să te analizezi, să-ți reorganizezi viața, să-ți stabilești obiective, să te vezi altfel. Sunt reperele invizibile ale „călătoriei” tale și te simți atașat de ei într-un mod ciudat, fără să înțelegi de ce. Uneori, acești oameni, nu știu cât de mult contează pentru tine și poate nu vor afla niciodată dar tu îi porți în gândurile tale, atât în zi cât și în noapte. Devii dependent de pasul lor în fața ta, și ești conștient că indiferent ce s-ar întâmpla, îi vei căuta mereu, pentru că rămân în tine ca o amprentă invizibilă.

Sunt oameni care apar brusc, de nicăieri și care poate într-o zi vor pleca la fel de brusc dar pe care tu vei continua să îi iubești, fără să înțelegi de ce…