Cetatea Devei

O incursiune în trecut, în anul 1269 când a avut loc prima atestare documentară a cetății, printr-un act emis de regele Ștefan al V lea al Ungariei.

Unele descoperiri arheologice precum blocurile de piatră în coadă de rândunică conduc istoricii către rămășițele unei fortificații dacice.

Ridicată pe un deal vulcanic, la 378 de metri altitudine, Cetatea Devei a fost construită pentru a controla drumurile comerciale și a apăra regiunea împotriva invaziilor tătarilor. De-a lungul timpului a fost un martor tăcut al luptelor pentru dominația Transilvaniei, aparținând pe rând, voievozilor, principilor ardeleni și nobililor maghiari.

În timpul domniei lui Ioan de Hunedoara, cetatea cuprindea un domeniu întins din care făceau parte 56 de sate și minele de aur din Munții Apuseni. Unul dintre motivele pentru extinderea domeniului probabil a fost și faptul că in timpul invaziei turce, a rămas singura cetate neocupată.

În această cetate, a fost întemnițat pentru erezie, întemeietorul Bisericii Unitariene din Transilvania, predicatorul protestant, Francisc David.

În timpul răscoalei lui Horia, Cloșca și Crișan, nobilii s-au ascuns între zidurile cetății care a fost atacată de către țărănimea iobagă.

În 1849, cetatea a fost distrusă de explozia unui depozit de muniție. A fost renovată dar niciodată reconstruită complet. Astăzi, este o ruină spectaculoasă inclusă în lista monumentelor istorice de importanță națională, un simbol al orașului Deva și unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din județul Hunedoara.

Accesul în cetate se face fie pe jos, pe trasee special amenajate, fie cu telecabina (mijloc de transport unic în România pentru a ajunge la un obiectiv istoric). Priveliștea panoramică asupra Devei, a văii Mureșului și a Munților Poiana Ruscă este impresionantă.

Impresionant era și parcul orașului cu locul de joacă pentru copii, cu foișorul în care erau expuse picturile rămase probabil de la o recentă expoziție și scena pregătită pentru concertul de jazz ce urma să fie susținut precum și curățenia care domnea peste tot.

Trebuie să amintesc și comentariul unui cunoscut spaniol venit în vizită în România: „Eu nu înțeleg, având toate astea aici, ce mai căutați voi în Spania?”