Eu…

Eu merg pe unde merge viața. Încerc să o tin de mâna, să nu ma uite cumva prin vreun ungher. S-ar așterne praful amintirilor peste mine și as uita că azi este întotdeauna un început pentru ceea ce ar trebui să urmeze.
Eu merg pe unde merge viața. Uneori tăcută, alteori furioasă, de cele mai multe ori indiferentă si rareori veselă. De fapt poate nu indiferenta este starea exactă ci mai curând acceptarea a tot ce vine…Știu ca există un răspuns pentru toate și că voi găsi mereu o soluție chiar dacă nu va fi cea dorită…

Eu merg pe unde mă duce viața. Nu mai am când să mai fac prea multe alegeri dar parcă nu aș vrea să rămân încă, o simplă privitoare pentru că între a privi și a trăi este o mare diferență. Parcă tot aș vrea să mai întind o mână, să mai fac un pas chiar dacă șovăielnic, să mai las o urmă. Parcă tot mi-aș dori să mai simt până în adâncul ființei, să râd și să plâng cu aceeași intensitate…