Atac în sinagogă

Foto: Daily Mail

Un atac într-o sinagogă din Crumpsall, Manchester, care a avut loc astăzi, s-a soldat cu doi morți. A treia persoană care pare a fi făptașul, deși poliția nu a confirmat încă acest lucru, este și ea decedată.  Atacatorul a  fost împușcat de către ofițerii sosiți la fața locului. Acești au fost chemați joi dimineață la un incident pe Middleton Road, unde un bărbat a intrat cu mașina în mulțime și apoi încercând să intre în sinagogă a înjunghiat patru persoane. Unii martori au spus că ar fi avut o bombă și dacă așa a fost, doar răspunsul prompt al poliției a împiedicat un adevărat masacru. Unul dintre cei aflați la fața locului a spus că „Nu mai este loc pentru evrei în Marea Britanie. S-a terminat.” Un altul a descris firul evenimentelor afirmând printre altele că atacatorul era foarte robotic în acțiunile sale. „L-aș descrie ca fiind un bărbat asiatic și se îndrepta către oricine era evreu, bărbații pe care i-a înjunghiat purtau cu toții kippur,” a declarat acesta pentru Daily Mail

Mai mulți politicieni printre care și Primul – ministru Sir Keir Starmer, și-au arătat sprijinul pentru comunitatea evreiască. Starmer i-a asigurat că va face tot posibilul ca ei să se simtă în siguranță.

Foto: Libertatea

Pentru evrei astăzi este una dintre cele mai importante sărbători Yom Kippur, ziua dedicată ispășirii păcatelor și reconcilierii cu Dumnezeu, fiind considerată momentul în care se pecetluiește soarta spirituală a fiecăruia pentru anul care urmează. Pentru a o celebra, ei se adună în număr mare în sinagogi unde petrec multe ore în rugăciune. Și nu este doar o zi de reflecție individuală, ci și de împăcare cu ceilalți, fiindcă tradiția spune că Yom Kippur ispășește păcatele dintre om și Dumnezeu, dar pentru greșelile față de alți oameni este necesară cererea și oferirea iertării direct. Iertare….Da, au multe motive pentru care să-și ceară iertare (ca noi toți de altfel ) dar și palestinienii au. Lupta dintre cele două țări este fără sfârșit. Conflictul dintre ei are rădăcini adânci și este alimentat de o combinație de factori politici, istorici, religioși și sociali. Chiar dacă motivele oficiale, inițiale, au fost teritoriale și politice în realitate ele vin din trecutul îndepărtat. Fiecare dintre cele două popoare face referire la Vechiul Testament atunci când își susține punctele de vedere și legitimitatea acțiunilor din acest conflict. Evreii consideră promisiunea lui Dumnezeu către Avraam descendenții săi, ca fiind fundamentul legăturii lor cu Țara Sfântă, ținutul Canaanului – „Voi da urmașilor tăi țara aceasta” (Geneza 15:18). Și Avraam s-a stabilit cu familia lui în ținutul de astăzi al Palestinei și Israelului.  Apoi, poporul evreu a fost dus în exil – nu o spune doar Biblia ci și istoria – prima dată în 586 î.Hr de către babilonieni și apoi în 70 d.Hr de către romani. Întoarcerea și crearea statului Israel în 1948, a însemnat pentru ei o împlinire profetică însă pentru palestinieni, aflați sub mandatul britanic nu a fost altceva decât  o scindare teritorială a țării lor istorice.

Foto: Luiza Popovici / PressOne

Pe de altă parte religia islamică dar și Biblia în Geneza 16, îl menționează pe Ismael ca fiul al lui Avraam și al Agarei, sclava Saraei. Deci evreii sunt descindeți ai lui Isaac, fiul Sarei iar arabii descendenți ai lui Ismael. Fiecare dintre cele două popoare consideră că are drept asupra aceluiași teritoriu. În plus Ierusalimul este pentru creștini locul patimilor, morții și învierii lui Iisus, pentru evrei locul templului lui Solomon și al celui de-al doilea templu iar pentru musulmani locul de unde profetul Mahomed s-a înălțat la cer (Moscheea Al-Aqsa, Haram al-Sharif) ceea ce-l transformă în epicentrul tuturor tensiunilor. Bineînțeles că la  toate astea se adaugă revendicările teritoriale, istorice și identitare precum și interesele regionale și internaționale. În realitate zona este un nod geopolitic în care se intersectează interesele majore ale marilor puteri: ale Iranului cu cele ale Arabiei Saudite și ale Statelor din Golf, ale SUA cu cele ale Rusiei și Chinei, ale lumii arabe cu Israel. Toți acești factori, întrețin și intensifică acest conflict care de-a lungul timpului a făcut nenumărate victime și de o parte și de cealaltă.

Chiar la începutul acestui război, în 1948, în urma creării statului Israel, 700.000 de palestinieni au fugit sau au fost strămutați fără drept de întoarcere, fapt ce a dus la dispariția unor sate întregi. După 1967 viața lor cotidiană a fost afectată de punctele de control, zidul de separare și restricții de circulație.  Apoi, blocada asupra Gazei din 2007 a dus la lipsuri grave precum electricitate limitată, acces dificil la apă, medicamente și alimente. Astăzi, 5 milioane de palestinieni trăiesc în tabere din Liban, Siria, Iordania, Gaza și Cisiordania, mulți dintre ei fără drepturi civile. Pe de altă parte, mii de israelieni au murit în războaie, atentate și tiruri de rachete. A fost o perioadă între 1948 și 1973 în care Israelul a fost agresat frecvent de către statele arabe vecine, populația trăind permanent cu sentimentul de amenințare existențială. Atacul Hamasului din 7 octombrie 2023 care a dus la cea mai gravă pierdere de vieți israeliene într-o singură zi din istoria țării (peste 1200 de civili uciși, sute răpiți) a declanșat dezastrul de astăzi.

Am scris toate acestea pentru că fără o cunoaștere exactă a motivelor care au dus la escaladarea acestui conflict nu ar trebui să ne poziționăm de o parte sau de alta și nici nu ar trebui să permitem ca această situație să scindeze mai mult societatea și așa divizată dintr-o mulțime de alte motive. Adevărul este aproape întotdeauna undeva la mijloc și chiar dacă avem tendința de a înclina balanța către una dintre popoarelor implicate nu avem voie ca prin atitudinile noastre să transferăm conflictul pe teritoriul Europei care oricum în momentul de față se confruntă cu probleme grave economice, sociale și politice. Condamn însă cu toată puterea orice atac la adresa oricărei comunități fie ea religioasă, etnică, culturală sau de oricare alt tip așa cum, condamn cu tărie orice formă de agresivitate verbală, fizică, sau de altă natură asupra oricărei ființe vii. Ceea ce ne deosebește de animale, este această capacitate de autocontrol cu care am fost înzestrați, conștiința propriilor acțiuni și sistemul de valori. Să le folosim în orice împrejurare cu înțelepciune!


Descoperă mai multe la La mine în suflet

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

5 comentarii la „Atac în sinagogă”

Răspunde-i lui Iosif Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.