Emoții

„În această lume care copiază totul, singurul lucru pe care nu îl poti copia…este emoția.”

Emoție e tot ce am simțit în acest început de octombrie. Drumul a fost destul de lung și pentru că a trebuit să mă concentrez la șoseaua șerpuită, nu m-am bucurat de culorile toamnei așa cum mi-aș fi dorit. Poate asta se va întâmpla într-o altă călătorie, una cu pas lin în care să mă pot identifica cu anotimpul meu preferat…

Emoție…o emoție care-ți tremură glasul când citești versuri și care-ți vibrează în suflet când asculți muzică. O emoție care te copleșește când te vezi înconjurată de oameni ce poartă-n ei emblema artei. Poezia este ritm și muzica unduire dar omul frumos este cel alcătuit și din ritm și din unduire, este curgerea lină a unor șiruri de gânduri care adună în ele tot miracolul acestei lumi.

Alături de astfel de oameni mi-a fost dat să-mi petrec duminica. Ascunși între zidurile din piatră a Turnului Fierarilor, deconectați de la ritmul vieții obișnuite, ne-am spus unii altora gândurile ascunse în slova măruntă a unor cărți. Și totul a fost emoție…

Tot emoție au transmis și zidurile vechi, străzile înguste și turnurile din piatră ale Sighișoarei. Culorile pastelate ale clădirilor rămase relativ neschimbate de la construcția lor, Turnul cu Ceas ce veghează deasupra orașului ca un metronom al veacurilor, pasul lin al trecătorilor ce râdeau, vorbeau, admirau, se fotografiau, toate îmi dădeau impresia că sunt într-un loc în care timpul s-a oprit într-un moment anume al istoriei și că eu aparțin acelei lumi vechi, cunoscută până atunci doar din cărți.

Mulțumesc celor care au făcut posibilă această unire a spiritelor: d-nei Liliana Popa și dlui Laurian Stănchescu! Mulțumesc și tuturor celor prezenți acolo care m-au primit cu o îmbrățișare caldă de cuvinte, nu ca pe o străină ci ca pe una ce aparținea deja familiei pe care ei o formau (Delia Olga Mateescu, Vladimir Florea, Silvana Andrada Tcacenco, Maria Udrea, Ana Munteanu Drăghici, Corin Culcea, Tcacenco Luminița, Traian Comșa)