Noi limitări

Situația devine din ce în ce mai îngrijorătoare. De fapt era deja dar acum atinge niște cote cu adevărat alarmante.

Trăim într-o societate pe care noi am creat-o dorindu-ne o viață comodă, lipsită de griji cu posibilități nenumărate de a alege. Dar în realitate, am construit-o renunțând și continuând să renunțăm la siguranță pentru o libertate absolută și pentru facilități care ne asigură o existență mai confortabilă. Însă toate acestea ne induc și o stare constantă de anxietate.

„Libertatea este sigură dar obositoare. Când totul este posibil, nimic nu mai este greu”, spunea Bauman.

Da suntem liberi cumva dar tocmai această „libertate” pe care noi o alegem ne expune tot mai mult unei supravegheri invizibile și unei dependențe de privirea și aprobarea celorlalți. De fapt ne dorim să fim invizibili pentru cei care dețin controlul dar vizibili când vine vorba de recunoaștere și trăim într-o contradicție permanentă între nevoia de autonomie și cea de validare.

Supravegherea clasică era asemeni unui „turn de control” care impunea frica pentru că tu ca individ știai în permanență că ești supravegheat. Acum însă, supravegherea este difuză, invizibilă, digitală și cu atât mai periculoasă. Acum se aplică principiul „te văd fără ca tu să mă vezi” și ochiul de control este mai vigilent, perfecționat și cu o arie vizuală extinsă la nivel european, mondial. Mă refer aici la algoritmi creați de corporații, state sau anonimi care te pot evalua, urmări, îți pot fura identitatea fără ca tu să știi, fără ca tu să poți riposta. Cel mai grav este că noi toți acceptăm fiecare nouă formă de control fără să ripostăm și probabil, fără să fim conștienți de gravitatea ei pentru că așa cum am mai spus, este frumos ambalată cu motivația că este de utilitate publică, în folosul nostru al tuturor. Și tocmai de această inconștiență a noastră profită cei care ne conduc pentru a impune noi limitări.

De curând, s-a depus un proiect în Parlamentul European care permite Comisiei Europene decriptarea și accesul la orice conversație online (Chat Control 2.0) pentru a verifica „majoratul digital al utilizatorului”, proiect care probabil va fi votat în noiembrie. Acesta, vine la pachet cu impunerea „identității digitale” și obligativitatea de a avea un telefon mobil. Astfel se creează posibilitatea ca printr-o simplă setare de algoritmi, represiunea să fie individualizată și totală, fără ordin judecătoresc, doar pe baza interpretării unui birocrat sau probabil la sesizarea vreunui individ animat de exces de zel.

Și ca o dovadă că nu este vorba despre vreo teorie conspiraționistă stă declarația premierului Marii Britanii, Keir Starmer care a anunțat că pentru a lucra legal în țară, noul sistem de identitate digitală, va fi obligatoriu. Și dacă totuși decizi să nu o accepți sau să nu deții un smartphone, vei fi obligat pentru început, să plătești 85 de lire ori de câte ori vei vrea să-ți probezi identitatea prin mijloace clasice. Deocamdată legea nu a trecut prin Parlament și are nevoie de specificarea unor pași legislativi concreți dar cu siguranță ea va fi aprobată și acceptată tacit de toată lumea.

Vă amintiți de perioada plandemiei când trebuia să plătești un test PCR, valabil 24 de ore, dacă nu acceptai vaccinul? Adică protecția individuală și colectivă se făcea contra-cost ceea ce bineînțeles că nu era altceva decât o metodă de constrângere care nu contribuia în niciun fel la limitarea răspândirii virusului. La fel se va întâmpla și acum: vom plăti ca să dovedim că existăm. Și vom plăti ca să ne putem deplasa prin UE de exemplu. Deja la noi, cu o carte de identitate simplă care costă, în viitorul apropiat nu vom mai putea călători decât în interiorul granițelor naționale. Nu se face prea mult caz de asta pentru că atenția oamenilor, ca de obicei, este menținută pe alte frici și nimeni nu ripostează, în niciun fel: nici judiciar, nici colectiv. Societatea, în ansamblul ei se află într-o stare de somn hipnotic indus de sistem prin menținerea controlată a unor emoții care subtil, influențează capacitatea noastră de a gândi: frici comune, idealuri comune, viziuni comune…

Când ne vom trezi, ne vom afla deja sub lupa unui sistem totalitar de supraveghere și va fi prea târziu…