Cândva, dragostea era un sentiment puternic, autentic și respectuos.
Melodia lui Edmond Deda vorbește despre dor și tandrețe amintind de politețea sentimentală tipică perioadei interbelice și de simplitatea emoțională a acelei epoci.
„Mă mai gândesc la dumneata” este un refren interior și reprezintă persistența unui sentiment profund. Dragostea este contemplativă și nostalgică dar nu e transformată în amintire ci este prezentă în gândul și sufletul celui care o trăiește. Ca orice iubire neîmpărtășită sau în care intervin contexte sociale ce-i țin pe cei doi la distanță, relația este idealizată.
Știu cum se simte asta pentru că iubirile mele, puține, câte au fost, s-au transformat în „umbre călătoare”…„Pașii pe care am vrut să-i opresc”, și-au continuat drumul. Într-o bună zi va trebui să mă obișnuiesc cu gândul că iubirea nu e pentru mine. Am alt destin, probabil altă misiune de îndeplinit…
Descoperă mai multe la La mine în suflet
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Niciodata sa nu spui niciodata 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Venusian elegance
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Thank you!
ApreciazăApreciat de 1 persoană