Alba Iulia – simbolul Marii Uniri

Alba Iulia s-a pregătit de sărbătoare. Este frumoasă și maiestuoasă ca o regină. Îmbrăcată în culorile naționale, trezește în sufletul oricui o vizitează dragostea de țară și amintește de trecutul istoric zbuciumat al acestei nații. Era o vreme când versurile lui Eminescu „Ce-ți doresc eu ție dulce Românie” erau, dincolo de varianta oficială, patriotică cu iz propagandistic, ca o rugăciune tăcută plină de speranță, pentru o țară, mai dreaptă și mai demnă. Nu știu dacă astăzi, cuvintele din această poezie mai au aceeași semnificație și câți dintre noi le mai știu. Cred că pentru sufletele în care a mai rămas o mică doză de iubire pentru această patrie, mesajul acestor versuri este ca un „reper identitar” pentru cei din diaspora și ca o dureroasă nostalgie pentru cei care înțeleg diferența între România imaginată de Eminescu și cea reală…

Alba Iulia s-a pregătit de sărbătoare. Este frumoasă și maiestuoasă ca o regină. De o săptămână predă lecții de istorie celor care vor să afle, ține conferințe pentru cei care vor să asculte, organizează marșuri, spectacole folclorice, concerte de muzică clasică și ușoară. Printre toate acestea însă, se aud suspinele oamenilor care își încovoaie tot mai mult spatele sub povara birurilor și care sunt tot mai dezamăgiți de cei pe care i-au ales să le facă traiul mai ușor. Sătui de minciuni și de speranțe deșarte, nu vor să vadă niciun politician la această sărbătoare ci să fie doar ei între ei, să simtă unirea adevărată măcar pentru o zi. Sunt concludente în acest sens mesajele de pe rețelele de socializare la postările în care se anunță prezența unuia sau a altuia.

Cu 107 ani în urmă, aici s-a format România Mare – statul național unitar român. Peste 1.228 de delegați, aleși de pe tot cuprinsul Transilvaniei și din alte provincii românești au votat unanim, în Marea Adunare Națională, unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu Regatul României. S-au stabilit niște principii fundamentale, în are oamenii de atunci au crezut. Ne mai putem oare identifica astăzi cu mesajul lui I.C Brătianu?

Prea Sfinţiţi Părinţi, fraţilor,

„Vă aşteptăm de o mie de ani şi aţi venit ca să nu ne mai despărţim niciodată. Sunt în viaţa unui neam clipe de fericire atât de mari încât ele răscumpără veacuri întregi de suferinţă. Bucuria noastră nu este bucuria unei singure generaţii. Ea este sfânta tresărire de bucurie a întregului popor român care de sute şi sute de ani a îndurat suferinţele cele mai crude, fără să-şi piardă credinţa neclintită în sosirea acelei zile care ne uneşte astăzi şi care trebuia să vie, care nu se putea să nu vie.

Fraţilor, fiţi bine veniţi! Vă facem această onoare atât noi care suntem adunaţi la această masă, cât şi toţi Românii de pretutindeni. Această Unire v-o strigă toţi morţii noştri şi acei din Câmpiile Turdei şi acei din Munţii Apuseni şi acei din Carpaţi şi acei dela Siret. Şi mulţumind lui Dumnezeu că ne-a îngăduit să trăim aceste clipe, să ne îndreptăm gândul către Regele care ştiu să fie Regele tuturor Românilor, către Regină care a ştiut să fie aceea a tuturor suferinţelor, către Armată, care a luptat neclintit în nădejdea victoriei şi către marii noştri aliaţi care au adus triumful justiţiei.

Trăiască România Mare!”

Sper că într-o bună zi, vom mai trăi „clipe de fericire atât de mari” care să răscumpere toată suferința acestui neam.