Răutăți…

„… Nimeni să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simțiri cumpătate, potrivit cu măsura de credință pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia” (Romani 12:3). Pornesc de aici și pun o întrebare simplă celor ce se erijează în mesageri ai lui Dumnezeu, celor care în numele Lui critică și admonestează. Oare cine este mai aproape de divinitate: omul bun, înțelegător, educat, smerit sau cel mândru, intolerant care crede că deține adevărul absolut? Unde anume în scrierile biblice ne învață Iisus să judecăm greșelile celorlalți? Dimpotrivă El spune „Nu judecați ca să nu fiți judecați!” Și ce ar trebui să facă un adevărat credincios? Să recunoască că este un păcătos în fiecare zi a vieții sale și recunoscând să se străduiască și să facă pași mici către o curățare a sufletului și o înălțare a spiritului, sau să arate în fața tuturor ca un sfânt deși „vorbește de sus, își înalță gura până la ceruri și limba îi cutreieră pământul”, cum spune psalmistul?

Am scris într-un text „Iată-mă-s Doamne! Un suflet nici tânăr, nici bătrân, care între două păcate găsește răgaz pentru o clipă de smerenie ” și am fost întrebată dacă mi-am propus să păcătuiesc pe bandă rulantă iar între două păcate să găsesc un moment de smerenie. În realitate, eu m-am referit la faptul că aproape în fiecare clipă ( cu excepția momentelor de rugăciune când într-adevăr sufletul se smerește) păcătuim cu gândul, cu vorba și uneori cu fapta. Cum am mai spus și altădată, un cuvânt nedrept spus altei persoane este deja un păcat. Îmi este imposibil să cred că un om cu o anumită capacitate intelectuală, care afirmă că pune pe Dumnezeu înaintea a tot și a toate, nu a înțeles sensul frazei de mai sus. Prin urmare, întrebarea dumnealui și celelalte comentarii pe text, le consider dovezi de răutate gratuită care în niciun caz nu sunt atribute ale unui om cu adevărat credincios. Unii se cred „profesori” (poate chiar sunt) dar la capitolul pedagogie psihologică , cu siguranță au rămas corijenți. Iisus a transmis învățămintele sale cu blândețe și înțelepciune, a îndemnat la dragoste și iertare. Iubirea este toată esența pildelor Sale și totuși, mulți dintre noi, se lasă stăpâniți de ură, invidie, egoism. Vedem asta în toate comentariile răutăcioase pe care și le transmit unii altora pe rețelele sociale doar pentru că fiecare se crede mai presus decât restul.

Spunea Apostolul Pavel în epistola sa către Efeseni „Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care judeci, eşti fără cuvânt de răspuns, căci, în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuţi te osândeşti, căci acelaşi lucruri faci şi tu care judeci.” Romani 2:1